Magia unei chitare. Cea mai solo chitară solo în dialog cu sine, cu locul și cu timpul
Dacă, printr-o magie, casa din strada Plantelor nr. 4 ar fi un instrument muzical, atunci cu siguranță ar fi o chitară. Nu un pian, aristocratic și impunător, ci o chitară. Un instrument prin excelență popular, născut pe drumuri, în piețe și în curți, care a călătorit mult și a trecut firesc din mâinile muzicienilor în mâinile oamenilor obișnuiți. Un instrument construit pentru viață și care nu impresionează prin monumentalitate, ci prin nuanțe și culori. La fel este și Casa Căpitanului Pandele de pe strada Plantelor nr. 4. Nu un palat de pe Calea Victoriei, ridicat pentru reprezentare, ci o casă bucureșteană care vorbește despre orașul trăit, despre mahalaua de odinioară, despre memoria discretă a unui cartier. Restaurată impecabil și rebotezată PLAN4, casa a fost redeschisă și este acum un spațiu al memoriei, locuit de idei și de cultură, în care trecutul nu este conservat sub sticlă, ci pus în circulație prin noi întâlniri revelatoare.
Căpitanului Pandele îi va fi plăcut chitara, poate, căci era om umblat și cu gusturi fine, cert este însă că puține locuri sunt mai nimerite decât casa sa să găzduiască un recital de chitară solo. Iar când cel care mânuiește chitara este chiar Maxim Belciug, artistul Încântărilor, cu siguranță vorbim de un regal care oferă spectacolul rar al întâlnirii dintre două arhive vii: un instrument ce poartă în el secole de circulație culturală și un spațiu care concentrează propriul parcurs istoric, ambele traversând timpul fără să-și piardă caracterul.
Un recital de chitară solo este, neîndoielnic, forma cea mai sinceră de exprimare pentru un chitarist. Fără orchestră și fără acompaniament, muzica se eliberează de artificii, iar muzicianul, singur cu instrumentul său, își asumă întreaga arhitectură a discursului muzical: melodie, ritm, armonie, tăcere, sens. Un dialog purtat simultan cu sine, cu timpul, cu locul și cu cei care ascultă. Un exercițiu de libertate, dar nu unul grandios, ci unul intens, și nici unul maiestos, însă unul cu inimă.
Programul ales de Maxim Belciug pentru acest recital urmărește tocmai această libertate a chitarei. De la rafinamentul polifonic al barocului la melancolia tangoului și energia contagioasă a flamencoului, repertoriul traversează epoci și geografii felurite, fiecare lucrare dezvăluind un alt chip al acestui prolific instrument, capabil să fie, pe rând, auster și exuberant, meditativ și dansant, riguros și spontan.
Și poate că tocmai aceasta este adevărata magie a chitarei: aceea de a face un spațiu să-și descopere propria rezonanță și să se umple de emoție. Iar când vraja are loc într-o casă care și-a păstrat memoria și și-a găsit un nou rost, muzica nu mai este doar un concert. Devine o formă de locuire, fie și pentru o singură seară.
