Magia unei chitare. Recital Maxim Belciug, cea mai solo chitară solo
Pentru iubitorii de muzică bună, un recital de chitară solo susținut de Maxim Belciug este un prilej garantat de încântare. Cu chitara sa plină de culori, artistul știe să transforme orice întâlnire cu publicul într-un cadou de neuitat. Partituri de virtuozitate ale creației clasice și delicate opere romantice se împletesc fabulos cu pași de vals și tango, ritmuri de tarantelă, bolero sau cadențe vii de flamenco, într-un spectacol solistic ce pune în scenă întreaga magie a muzicii pentru chitară. O muzică închinată frumuseții și care „se încăpăţânează să sune altfel decât cea izvorâtă din trecerea mai mult sau mai puţin ritmată a arginţilor sunători dintr-o mână în alta”, așa cum spune însuși Maxim Belciug, cel supranumit “cea mai solo chitară solo”.
Figură carismatică și singulară, Maxim Belciug este unul dintre cei mai importanți chitariști români de astăzi. De mai bine de 3 decenii, activează neobosit în slujba chitarei și a muzicii, iar traseul său solistic l-a purtat atât pe toate marile scene ale țării, cât și în străinătate (Serbia, Ungaria, Polonia, Austria, Franța, Belgia, Scandinavia, Italia, Spania etc.). Este singurul chitarist român care a susținut 4 recitaluri consecutive pe scena Ateneului Român, de fiecare dată cu un excepțional succes la public. A înregistrat până acum cinci CD-uri de chitară solo, două în duo cu vioară și două în formula de voce și chitară, fiind întâmpinat mereu cu entuziasm de către urechea exigentă a criticii și iubit de către public. Fluența fantastică, expresivitatea rară, tranzițiile surprinzătoare, texturile și nuanțele, când pastelate, când strălucitoare, ritmul, notele de ludic și incredibila țesătură de emoții, toate acestea sunt, la Maxim Belciug, ingrediente care pun în muzica lui miez, gust, căldură, viață. Când e cu chitara în brațe, acest om visează din vârful degetelor, iar visele sale sunt molipsitoare. O fi poate sonoritatea specială a chitarei, atât de diferită de timbrul cunoscut al unei viori sau al unui pian, ori stăpânirea totală a tehnicii, care pe mulți instrumentiști îi ține captivi, însă la Maxim Belciug un lucru e cert: chitara plânge și iubește și dansează pe una și o mie de voci, ca o orchestră ireală care atacă pasional, fără să-i pese de drumul înapoi.
La un astfel de concert, te primenești ca la sărbătoare, mergi cu inima deschisă și lași chitara să te îmblânzească. Ascult-o! Îți va vorbi despre tine, despre frumusețe, despre dragoste, despre omenie. Căci, în fond, aceasta este magia chitarei.
