SĂRUTUL — un concert despre întâlnirea esențială
Brâncuși a redus iubirea la forma ei esențială. În Sărutul, două figuri nu mai sunt două personaje, ci două forme care, atingându-se, devin aproape una singură. Aceeași idee traversează acest recital: ce rămâne atunci când îndepărtezi tot ceea ce este inutil — din iubire, din memorie, din identitate, din muzică? De la focul și instinctul lui Manuel de Falla, la arhitectura sonoră a lui Bach, singurătatea viorii lui Ysaÿe și intimitatea lui Brahms, programul urmărește drumul de la pasiune la esență, de la singurătate la întâlnire.
În Sonata pentru vioară și pian nr. 3 de Brahms, întâlnirea devine reală: două voci distincte care nu își pierd identitatea, dar construiesc împreună un spațiu comun. Iar Weinberg readuce, prin Dansurile moldovenești, muzica la corp, dans și memorie — la rădăcinile unui spațiu est-european pe care Brâncuși l-a transformat în limbaj universal. Poate că aici se află, de fapt, Sărutul: nu în reprezentarea iubirii, ci în momentul în care două lumi se apropie atât de mult încât limita dintre ele începe să dispară. Brâncuși a sculptat această întâlnire în piatră. Muzica o face să existe în timp.
PROGRAM
Manuel de Falla (1876–1946)
La vida breve – Dans spaniol nr. 1, ar. Fritz Kreisler
Johann Sebastian Bach (1685–1750)
Fantezia cromatică și Fugă în re minor, BWV 903
Eugène Ysaÿe (1858–1931)
Sonata pentru vioară solo nr. 3 în re minor, op. 27
Johannes Brahms (1833–1897)
Intermezzo nr. 2 în La major, op. 118
Johannes Brahms (1833–1897)
Sonata pentru vioară și pian nr. 3 în re minor, op. 108
Mieczysław Weinberg (1919–1996)
Dansuri moldovenești, op. 47, nr. 1
